Primaria Lapos

Informații generale

Localitatea Lapoş apare consemnată pentru prima dată în documente la 8
octombrie 1464 când aşezarea ar fi fost dăruită alături de alte sate de domnitorul
Radu cel Frumos mănăstirii Snagov.
Începând cu 1582 Vlaicul Clucerul şi-a extins proprietăţile, iar cu moşiile
satelor Tătaru şi Brăneşti a înconjurat vatra Călugărenilor. Din acest nucleu de la
Călugăreni şi Runceni s-a fondat prin roire şi localitatea Lapoş.
Satul Lapoşul Vechi (zona de nord-est a actualei aşezări) a păstrat până astăzi
(cu rare excepţii - un sector limitat plasat în extremitatea nordică dezvoltat în urma
împroprietăririlor unde casele sunt aliniate la stradă) configuraţia moşnenească
originară. Satul Lapoşul Nou (zona de sud-vest a actualei aşezări) dezvoltat pe
proprietatea mănăstirească are o configuraţie specifică acestui tip de proprietate
(loturi mai înguste de formă alungită cu casele aliniate spre stradă).
Şi în acest sector există o zonă dezvoltată ca urmare a împroprietăririlor
(consecinţă a reformelor agrare) unde este evidentă existenta lotizărilor prealabile,
în extremitatea sud-vestică.
În ansamblu, satul Lapoş păstrează într-o proporţie considerabilă configuraţia
moşnenească originară ce conferă o valoarea deosebită peisajului cultural al satului.
Satul Lăpoşel, un cătun al Lapoşului, dezvoltat la origine prin roire pe moşia
moşnenilor Jugureni şi intrat relativ târziu în proprietate boierească păstrează
configuraţia specifică aşezărilor moşneneşti. O dovadă în plus a acestei origini o
constituie şi existenta bisericii din lemn ctitorită de Gheorghe Desliu la 1823 înscrisă
în catagrafia edificiilor de cult din 1833.
în aceeaşi catagrafie pentru satul Lapoşul Nou (aflat pe moşia comisului
Costache Slătineanu mai există o biserică din lemn tot cu hramul Sf. Gheorghe).
Existenta bisericilor din lemn în cele mai multe din cazuri constituie un argument
important pentru confirmarea originii moşneneşti a localităţii.
Cătunul Pietricica este legat de existenta schitului cu acelaşi nume desfiinţat
de Episcopul Chesarie al Buzăului.
Cătunul Glod a aparţinut la sfârşitul sec. al XlX-lea de comuna rurală Tisău,
Plasa Sărata, jud. Buzău. Pe terenul cătunului se găseau numeroase bordeie unde se
stabileau pe timpul iernii ţiganii rudari.