Catedrala Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Informații generale

Istoricul Catedralei
Vatra veche a oraşului Arad se află pe locul actualei “Cetăţi”. De aici, apoi, cu treptata eliminare a elementului civil din cetate şi, respectiv, cu militarizarea treptată a cetăţii, s-a mutat vatra oraşului în nemijlocita apropiere a cetăţii vechi şi anume în preajma locului unde se află astăzi Liceul “Moise Nicoară” si, unde se afla fosta Catedrală a oraşului cu hramul Sf. Ioan Botezătorul. În această parte a oraşului s-a concentrat elementul românesc.

După primul război mondial 1914-1919 s-au împroprietarit multe familii cu locuri de case. Astfel, s-au creat vetre noi şi anume, pe teritoriul dintre Cetate şi Muresel, dincolo de Mureş, respectiv între Mureş şi calea ferată Arad – Timişoara. În aceste două vetre s-au asezat în mare parte funcţionari şi alţi intelectuali. Altă vatră s-a creat spre apus de oborul de vite în pusta "Ludig" şi a patra în pusta Bujac. În aceste două vetre s-au aşezat muncitori şi ziuaşi şi a cincea vatră s-a creat peste linia ferată Arad – Arad stabilindu-se funcţionari şi muncitori CFR. Astfel s-au creat cartierele: Centru, Pârneava, Grădişte, Şega, Gai, Bujac.

În 1790 s-a format în Arad parohia unită cu Roma. La 28 februarie 1812 sub păstorirea episcopului sârb Pavel a fost înfiinţată Preparandia romanească şi Institutul clerical, înfiintat în 1822. Episcopul Ioan Meţianu (1875 – 1899) a purtat o grijă deosebită pentru şcolile confesionale din Arad.

Vechea catedrală a Aradului a fost ridicată pe locul actualului liceu Moise Nicoară. Biserica aceasta a fost folosită drept catedrală, de la aşezarea scaunului episcopal în Arad în 1704, iar la 15 aprilie 1706 este consfinţită această stramutare. Vechea biserică catedrală s-a ridicat acolo în 1814.

În timpul revoluţiei de la 1848 – 1849 vechea catedrală a avut mult de suferit de pe urma generalului austriac Berger. A fost reparată în 1848 şi a fost sfinţită cu mare solemnitate de către episcopul Gherasim Raţ (1805 – 1850).

Dupa 1848 vechea catedrală a trebuit sa fie demolată, în 1857, plătindu-se despăgubire pentru demolarea ei, comunităţii româneşti, daune de 43976 florini, 58 cr.

În urma demolării vechii catedrale, comunitatea românească înaintează episcopului locului, Procopie Ivaşcovici, o cerere în limba latină semnată printre alţii de: Ioan Arcaşi, preşedintele comunităţii, Mihai Cociuba, Georgiu Brădeanu, Sava Serbie, Petre Vanc, Anastasie Şandor, medic şi profesor la Seminarul teologic, Demetriu Haica, fost primar al oraşului Alexandru Gavra, profesor la Preparandia din Arad, prin care cer Episcopului organizarea de colecte generale în cuprinsul eparhiei. Colecta s-a organizat între anii 1858 -1860.

Astfel, la 8 mai 1862 se face plata cumpărării de la oraş cu suma de 853 florini şi 30 cr a locului, pe care se va ridica noua catedrală în Gradina tokoliana. În acest an şi încep lucrările de ridicare a catedralei ce durează până în 1865, când se serbează în ea evenimentul memorabil al reactivării Mitropoliei Ortodoxe Romane a Transilvaniei şi mutarea la Episcopia Aradului a unei părţi din Banat.

Suma ridicării catedralei este de 58991 florini şi 17 cr, iar suma de 1168 florini şi 16 cr a rămas în casa episcopiei.

Arhitectul catedralei a fost Antoniu Czigler.

Iconostasul a fost sculptat de Moise Ianits.

Pictura pe iconostas şi tronuri a fost executată de pictorul Nicolae Alexici

Stilul catedralei este baroc, fiind construită din caramidă.

Reparaţii:

1905, 1906 în timpul păstoririi episcopului Ioan Ignatie Papp, se înalţă turlele deasupra ceasurilor. Se acoperă cu aramă, se auresc şi li se aşează paratrăznet. Se tencuiesc pereţii, se pardoseşte întreaga catedrală cu ceramică, uşi şi ferestre noi cu sticlă colorată.

Se aureşte iconostasul, iar pictura se curăţă şi se renovează. Se văruie şi în exterior şi în interior.

Întreaga renovare a costat: 54443 coroane. Sculptura şi auritura aparţin lui I. Bosioc, iar pictura aparţine lui Ioan Zaicu.

Sfinţirea bisericii renovate s-a făcut cu deosebit fast în 24 decembrie 1906, de către episcopul Ioan I. Papp.

Alte reparaţii: în 1921 sub episcopul Ioan I Papp, când s-a completat numărul clopotelor.

În biserica catedrală și parohială au fost instalaţi şi au slujit în timpul păstoriri lor următorii episcopi:

Procopie Ivaşcovici 1853-1873 – ctitorul catedralei
Miron Romanul 1873 -1874
Ioan Meţianu 1875-1899
Iosif Goldiş 1899-1902
Ioan I Papp 1903-1925
Grigorie Comşa 1925-1935
Andrei Magieru 1936-1960
Nicolae Corneanu 1961-1962
Teoctist Arăpaşu 1962-1973
Visarion Aştileanu 1973-1984
Timotei Seviciu 1984-
Protopopii ca parohi slujitori:
Ioan Raţ 1853-1878
Gheorghe Vasilievici şi Moise Bocşan 1888-1901,
Vasile Beleş 1901-1917,
Traian Vaţianu 1917-1938,
Florea Codreanu 1938-1948
Viorel Mihuţiu 1958-1961
Flavius Petcut 2013-
Preoţi Parohi slujitori:

Ioan Rusu 1862-1886,
Ioan Ghibu 1878-1883,
Ilie Dogaru 1887-1892
Gavril Bodea 1877-1880
Dr Ilarion V. Felea 1939-1943 ; 1952-1958
Petru Bogdan 1940-1952
Dr. Petru Deheleanu 1958-1977
Dr. Simion Şiclovan 1959-1974
Octavian Macovei 1960-1975
Petru Petrilă 1962-1985
Caius Turicu 1926-1939
Viorel Mihuţiu 1930-1961, 1958-1961 şi protopop
Florea Codreanu 1925-1961 1938-1948 şi protopop
Ioan Nădăban 1967-1978
Gheorghe Căvăşdan 1974-1990
Ioan Popa 1975-2010
Petru Sălăgean 1975-1978
Teodor Greucean 1978-1997
Coriolan Mureşan 1978-1997
Flor Teodorescu 1978-
Dr.Ioan Tulcan 1988-
Traian Micoroi 1990-
Flavius Petcut 2011- , 2013- si protopop
Teodor Pavel 2011-
Sub episcop Dr. Andrei Magieru bisericii catedrale i s-au facut reparaţii interioare şi exterioare în anii 1939 şi 1955, iar între anii 1956-1958 s-a pictat catedrala de catre pictorul Anastasie Damian (Daniile credinciosilor + ajutor de la Sf. Episcopie).

P.S. Nicolae (1961-1962) a curăţit şi aurit iconostasul şi a introdus lumina electrică.

P.S. Teoctist (1962-1973) a introdus încălzirea centrală şi restaurarea exterioară a bisericii.

S-au pictat pe frontispiciul catedralei cele 3 scene: Mântuitorul, Maica Domnului şi Ioan Botezătorul în anul 1966 de către pictorul Ieremia Profeta

În iunie 1991 se montează icoanele de mozaic pe frontispiciul catedralei, de către maestrul Gheorghe Răducanu, din Bucuresti, achtându-se suma de 375000 lei vechi. Renovări în interiorul şi exteriorul catedralei au loc în cursul anului 1992, iar la 25 decembrie 1992 se săvârşeşte slujba de binecuvântare a lucrărilor, de către Intâistătătorul eparhiei Preasfinţitul Părinte Dr. Timotei Seviciu. Alte renovări la interiorul şi exteriorul catedralei au loc în cursul anului 2003, contra sumei de 38704 RON.

Slujba de binecuvântare a lucrărilor de la exteriorul catedralei a fost săvârşita de către Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei, tot în prima zi de Crăciun - 25 decembrie - 2003.