Ozonoterapie Ulcer de Gamba Acnee Piciorul Diabetic Dr. Ali Al Assadi

Informații generale

Ozonoterapia reprezinta o terapie bazata pe injectarea sau insuflarea in organism a unei anumite cantitati de ozon, prin diferite tehnici, care in anumite domenii de patologie a permis obtinerea unor rezultate terapeutice de neasteptat, datorate actiunii directe a ozonului in cursul aplicatiilor locale, de tip dezinfectant, revitalizant si trofic, datorita actiunii antialgice si miorelaxante, precum si datorita efectului puternic antibacterian si virustatic de tip sistemic al ozonului.



Caile de admininstare a ozonului pot fi:- ways of treating
• ◦locala, prin injectarea unei cantitati de ozon intr-o punga de plastic fixata in mod etans la segmentul de membru tratat,(saculet vidat).
◦sistemica, prin injectarea pe cale intramusculara, subcutanata sau intraarticulara;
◦digestiva, prin insuflare transrectala;
◦prin autohemotransfuzie, prelevind singe venos care va fi tratat cu o combinatie de O2 si O3, si reinjectat pe cale venoasa sau intramusculara.

Toxicitate si efecte colaterale ale ozonului: -side effects of ozonotherapy

Nu exista efecte colaterale, incidente sau accidente daca tratamentul a fost corect efectuat. In ultimii ani nu au fost inregistrate reactii adverse sau colaterale, tehnica fiind privata de pericole daca este practicata de medici care au fost pregatiti si certificati sau atestati de SIOOT.

Aplecati Ozonului: – uses of aozon

Ortopedia

- Anatomia sistemului limfatic si musculo-scheletic

- Notiuni ale principalelor patologii:

- Hernie de disc

- Artroza

- Inflamatorii: tendinite, umflaturi, dizlocari, luxatii, entorse, etc

- Contractii musculare

- Cefalee

- Flebologie

- Importanta posturii

- Diagnosticare prin terapia cu ozon

- Celule stem : regenerare neurologica

- Protocoale terapeutice practicate in ozonoterapie

Estetica

- Anatomia sistemului limfatic si musculo-scheletic

- Notiuni ale principalelor patologii:

- Celulita

- Lipomatoza localizata sau generalizata

- Limfedem

- Cicatrice

- Terapie chelatoare de detoxifiere.

- Riduri

- Vergeturi

- Plagi chirurgicale neglijate

- Chirurgie estetica: liposculptura, proteze, liftig, etc

- Anti-aging

- Importanta ozonului in terapia pre si postoperatorie.

- Protocoale terapeutice practicate in ozonoterapie.

Patologia vasculara, infectioasa, degenerativa si de imunologie

Notiuni ale principalelor forme de patologie:

- Infart miocardic, hipertensiune arteriala, atacul ischemic tranzitoriu, TIA, arteriopatiile periferice, impotenta erectila;

- Ulcere variscoase;

- Diabet

- Hemodializa

- Dementa Alzheimer si vasculara, boala Parkinson, scleroza multipla, SLA

- Maculopatie si retinita pigmentara

- Neoplazie : terapie asociata la terapia adjuvanta de radio si chimioterapie.

- Artrita reumatoida, LES, sclerodemie, sindromul Sjogren

- Colita ulceroasa, morbul lui Chron, boala hemoroidala.

- Boli Infectioase: erizipel, osteomielita, candida, papilloma, herpes zoster si simplex, malarie, micoze, etc

- Ciroza hepatica: alcoolica, HCV, HBV

- Hipertrofie benigna a prostatei

- Moduri de aplicare: GAET, saculet vidat, etc.

- Protocoale terapeutice pracicate in cadrul ozonoterapiei.

- Celulita

- Anti-aging

- Discopatii lomabare

- Lombalgii

- Utilizarea aparaturii si echipamentelor de ozonoterapie.

- Gonartroza;

- Poliartrita scapulohumerala;

- Rahitismul;

- Hemodializa si ozonul;

- Tunel carpian;

- Poliartrita reumatoida.

- Acnee;

- Furunculoza;

- Alergii vasomotorii;

- Astm bronsic;

- Rinita;

- Alopecie;

- Arteriopatii cronice periferice;

- Hemopatii cronice;

- Geriatrie;

- Herpes simplex;

- Zona zoster;

- Limfedem;

- Onicomicoza;

- Boala Parkinson;

- Scleroza in placi;

- Tromboflebita recenta;

- Ulcere varicoase;

- Varice hidrostatice;

- Insuflatii rectale,

- Colon spastic,

- RCHU,

- Hemoroizi,

- Proctita

- Autohemo mica

- Autohemo mare.

OXIGENO-OZONOTERAPIE





Programa analitica a acestui program, expusa in extenso, se compune din urmatoarele teme:

A. TOXICITATEA OZONULUI- history of aozon

Ozonul este un gaz descoperit la mijlocul secolului XIX, o moleculă ionizată formată din 3 atomi de oxigen cu o structură dinamică instabilă. Gazul este incolor, cu un miros uşor acru, explozibil sub formă lichidă sau solidă. Timpul de înjumătăţire este de 40 de minute la 20 °C şi de 140 minute la 0°C.

În natură ozonul se găseşte în concentraţii mai mari în stratosferă, la 20-30 de km înălţime. Aici concentraţia lui atinge 16-20 mg/m3. La acest nivel el este produs prin acţiunea razelor ultraviolete ale radiaţiei solare care descompun molecula de O2, protejând astfel planeta. La nivelul suprafeţei pământului concentraţia de ozon atinge 20 µg/m3 ceea ce este perfect compatibil cu viaţa. În stratosferă, compuşii clorofluorocarbonici folosiţi ca lichide de refrigerare au început să distrugă stratul protector de ozon prin crearea unor “nişe”.

Toate aceste evenimente raportate în mass media au “inflamat” întreaga planetă creând o adevărată isterie şi o impresie eronată despre ozon. Publicul larg, dar şi mulţi medici au ajuns să vadă ozonul ca pe o substanţă toxică şi periculoasă şi au mari dificultăţi în a accepta efectele terapeutice ale acestuia.

Studii numeroase şi evidenţele clinice converg însă către rezultate excelente şi de multe ori spectaculoase ale ozonoterapiei. Mai mult, toxicitatea ozonului este practic nulă prin folosirea aparaturii certificate UE şi prin respectarea protocoalelor terapeutice.

Terapia cu ozon- treating with aozon

Nu vom putea detalia în acest material aspecte referitoare la modul de acţiune al ozonului şi nici toate procedurile standard de aplicare. Vom încerca însă o scurtă trecere în revistă a efectele benefice ale ozonoterapiei. Cea mai răspândită este autohemoterapia care presupune recoltarea de sânge venos de la un pacient care va fi ozonizată cu un amestec gazos de oxigen şi ozon şi reintrodusă în circulaţie.

O scurtă trecere în revistă, însă ne arată o paletă largă de patologii printre care putem enumera : vasculopatii periferice, boala Burger, vasculopatii aterosclerotice, vasculopatii diabetice, cardiopatii ischemice cronice imposibil de rezolvat prin proceduri chirurgicale, ischemie cerebrală acută, infecţii virale cronice, hepatită, herpes tip I şi II, herpes Zooster şi infecţii fungice. Se pot adăuga şi degenerescenţa maculară legată de vârstă, ischemia retiniană de cauză diabetică, retinita pigmentară, patologie ortopedică foarte variată, osteoartrita, sindroame dureroase diverse. Nu în ultimul rând ar trebui menţionat şi rolul ozonoterapiei în medicina estetică, unde rezultatele foarte bune fac ca această terapie să fie utilizată de cele mai cunoscute personalităţi ale lumii contemporane.

Contraindicatiile oxigen-ozonoterapiei :contraindication

Oxigeno Ozono Terapia nu are contraindicatii, nu genereaza alergii sau intolerante, nu are reactii adverse intrucat este un gaz pur (O2-O3 se obtine din oxigen medical). Eventualele inconveniente ar putea fi atribuite aplicarii necorespunzatoare a tratamentului (iata de ce Oxigeno-Ozono-Terapia trebuie sa fie practicata numai de catre medici abilitati si legal inscrisi la Societatea Stiintifica Oxigen-Ozono-Terapiei, calitate dobandita dupa efectuarea trainingului de utilizare a aparaturii.

B.APLICATII SI PROTOCOALE OZONOTERAPIE

1. AFECTIUNI VASCULARE SI NEUROLOGICE

- Ulcere necrotice, vasculare, diabetice, posturale (cu dubla actiune : antiseptic si cicatrizant);

- Arteriopatie Obliteranta;

- Vasculopatie Diabetica;

- Retinopatie Diabetica;

- Maculopatie Degenerativa;

- Daune organice sau functionale datorate alterarii microcirculatiei (cardiopatia ischemica, imbatranire prematura, disfunctionalitati de erectie, astenie psiho-fizica, depresie);

- Parkinson;

- Alzheimer;

- Scleroza multipla.

2. IMUNO DEPRESIE, HEPATITE VIRALE ACUTE SI CRONICE HERPES ZOSTER

In patologiile mai sus indicate, tratamentul consta in AUTO-HEMO-TRANSFUZIE cu OXIGEN-OZON, aceasta insemnand ca se recolteaza o anumita cantitate de sange, se ozonizeaza si se realizeaza transfuzia, in circuit inchis, cu materiale de unica folosinta aprobate si certificate, care sa garanteze o maxima siguranta. Pentru anumite patologii (rani la membrele inferioare de exemplu), se asociaza si un tratament local (cilindru, saculeti vidati, infiltratii locale). Se efectueaza cicluri de terapie de baza, dupa care, se vor trata patologiile cronice, iar pentru intretinere se va recomanda repetarea lunara a tratamentului.

3. AFECTIUNI ARTRO-REUMATICE

- Hernia de disc cervicala si Lombo-sacrala

- Artroza Cervicala

- Dureri Cervicale

- Artroza Lombo-sacrala

- Lombo-sciatica, atat premergatoare proceselor inflamatorii sau artrozelordegenerative ale coloanei, cat si ulterioara interventiei chirurgicale

- Gonartroza

- Periartrita Scapulo-Humerala Acuta si Cronica

- Artroza gleznei

- Intinderi

- Patologia traumatica sportiva

- In toate aceste afectiuni, se efectueaza infiltratii locale cu o frecventa de doua ori pe saptamana, pentru cicluri de 10-15 sedinte.

4. PATOLOGIA INFECTIOASA

- Patologii infectioase (virale, bacteriene, micotice)

- Herpes Zoster

- Hepatite virale acute sau cronice

- Sindrom de imunodeficienta dobandita

- Infectii cutanate (rani, ulcere atat vasculare cat si traumatice, rani infectate)

5. PATOLOGIA DUREROASA CRONICA SI ARTROZELE

- Artroza coloanei cervicale, dorsale, lombo-sacrale

- Hernia de disc, cervicala, lombara

- Artroza soldului, genunchiului, gleznei, umarului, cotului, articulatiilor mainii si piciorului

- Traumatologie sportiva

6. PATOLOGIE VASCULARA

- Arteriopatia obliteranta

- Vasculopatia diabetica

- Cardiopatia ischemica

- Incetinirea procesului de imbatranire

- Parkinson

- Alzheimer

- Maculopatia degenerativa

- Disfunctionalitati erectile

- Insuficienta venoasa ale membrelor inferioare

- Ulcere vasculare sau diabetice ale membrelor inferioare.

7. DEZINFECTAREA APEI CU OZON

- Bacterii ( legionella, pseudomonas, etc) si virusii din apele spitalicesti

- Legionella este raspandita in atmosfera in ambient hidric si indeosebi in conductele de apa calda sanitara si in interfetele transferurilor de caldura din istalatiile de climatizare. Astfel incat doua sunt locatiile cele mai expuse riscului:

1) spitalele si toate complexele de ingrijire si asistenta, cum ar fi: azile, case de tratament, centre termale, piscine, etc.

2) toate acele structuri care aduna un numar considerabil de persoane, cum ar fi: hoteluri,

campinguri, sate de vacanta, locuri de recreatie, unde oaspetii se expun unui risc colectiv.

Exista probe sigure ca legionella p. are capacitatea sa se inmulteasca in apa (in special in cea calda) sistemelor de distributie a apei potabile, atat de mari dimensiuni (hoteluri, spitale, etc) cat si de mici dimensiuni (la nivelul locuintelor private) deoarece rezista la tratamentele traditionale (soc termic, hiperclorinare). Pentru a optimiza dezinfectarea apei, se introduce ozonul care dezvolta o actiune bactericida si fungicida absoluta si documentata de o bogata bibliogarfie stiintifica.

Exemple de terapii aplicate:

Hemodializa si ozonul

Dezinfectarea aparaturii de hemodializa inseamna reducerea cu cat mai mult posibil a prezentei bacteriilor, virusilor, fungilor si a oricarei alte forme patogene in interiorul circuitului hidraulic al rinichiului artificial.

In momentul de fata procedura cea mai raspandita in actul de dezinfectare a aparaturii de hemodializa este aceea de a utiliza produse chimice pe baza de clor si derivatii sai. Folosirea repetata acestor produse poate cauza inflamatii si iritatii ale mucoasei nazale a operatorilor, pe langa faptul ca in faza de dezinfectare urmeaza obligatoriu o lunga faza de spalare, pentru a indeparta in totalitate dezinfectantul de pe circuitul intern al aparaturii si evitarea ulterioarelor daune ale pacientilor in procesul de dializa.

Probele de dezinfectare cu ozon executate dupa protocoalele ce prevad o contaminare a intregului aparat in diferite puncte din circuit, au dat rezultate optime. Asadar, utilizarea ozonului permite o eficacitate sporita spre deosebire de alte procedee de dezinfectare traditionale; se obtine sterilizarea si nu dezinfectarea aparaturii, eliminand riscul persistentei reziduurilor dezifectantului utilizat si, mai ales, reduce timpul de sterilizare – spalare de la 45 min la 5 min cu un avantaj deosebit pentru organizarea turelor de dializa.

C. OXIGENOTERAPIA IN PATOLOGIA AUTOIMUNA

REFERENT: Simonetti Vincenzo

Necesitatea terapiei

Ozonul (O3), forma allotopică a oxigenului (O2) este în mod normal prezent în atmosferă şi ne protejează de razele solare ultraviolete. A fost folosit pentru prima dată ca antiseptic în timpul primului război mondial. În anii ’30 Payr 82 extinde folosirea şi în alte patologii. În aceeaşi perioadă ozonul este folosit pentru potabilizarea apei din cele mai importante oraşe precum Zurich, Marsilia, Florenţa, Moscova, Constanţa.

În ultimii 20 de ani, ozonoterapia s-a impus în tratamentul patologiilor estetice, ortopedice, (4,32), vasculare, (1,2,21,44,50,55,61,63,79) stomatologice, (18,35,47) oftalmologice, (8,51,56) remancându-se mereu din ce în ce mai multe succese obţinute, în mod special, prin siguranţa şi manoperabilitatea demonstrate. Prin noile studii, au crescut şi modalităţile de aplicare în funcţie de patologia tratată: injecţii subcutanate şi intramusculare, autohemotransfuzie mare ozonizată, autohemotransfuzie mică ozonizată, insuflaţii, apă şi ulei ozonizate. În plus, s-a demonstrat că ozonul posedă efect imunostimulant în concentraţii joase (20-35 μg/ml) în timp ce în concentraţii mari devine imunosupresor (45-65 μg/ml).

Recent Marx si Bardi (14) au demonstrat că în natură IgG-urile exercită o acţiune bactericidă eliberând ozon.

Numeroase articole au descris în detaliu efectele antiinflamatorii(34), antalgice(38), antibacteriene (20,40-42,49,53,54,78,80), virustatice (17,27,66,67) şi de îmbunătăţire a perfuziei microcirculatorii (59) cu dispariţia consecutivă a durerilor ischemice şi recuperarea funcţională a grupurilor musculo-articulare, vindecarea ulcerelor trofice (62,64) : aceste efecte contribuie în mod farmacologic (37) sau reabilitant la repararea unor afectări secundare iatrogene (15,16,19,36,48,58,65).

Îmbunătăţirea perfuziei microcirculatorii permite optimizarea utilizării oxigenului şi glucozei, stimulează activarea metabolică şi eliminarea cataboliţilor, a căror acumulare contribuie la apariţia inflamaţiei. Amato (2) a demonstrat că proprietăţile hemoreologice (43,68,77) ale ozonului sunt mai puternice decat pentoxifilina. La pacienţii insulinodependenţi, pe parcursul ciclului de autohemotransfuzii mari a trebuit să se reducă doza de insulină şi de substanţe antihipertensive. Bocci şi Sammartino (36,10) au arătat că ozonul, în doze adecvate, nu doar că nu induce efecte nedorite, ci în plus activează enzimele (catalază, superoxiddismutază, glutationperoxidază) cu rol în inactivarea radicalilor liberi (3,6,26). Efectul final al activării glutationului este reducerea punţilor disulfurice, cu acţiune curativă proteică (52).

În insuficienţa renală este prezentă o activitate redusă a enzimelor antioxidante (catalază, superoxiddismutază, glutationperoxidază) cu apariţia inevitabilă a stresului oxidativ şi creşterea răspunsului inflamator (81). Efectele antioxidante, hemoreologice şi antiinflamatorii ale ozonului contribuie la îmbunătăţirea situaţiei deficitare descrise mai sus (70-76).

Numeroase studiile-(3,5-11,22-25,45,46) au demonstrat faptul că autohemotransfuzia mare are o acţiune imunomodulatorie şi este capabilă să inducă reactivarea circulatorie. Aceste rezultate au fost obţinute în bolile degenerative cerebrale, în bolile autoimune neurologice în leziunile vasculare cerebrale, atât de origine traumatică cât şi post AVC trombotic sau hemoragic.

Prin injecţii subcutanate sau intramusculare de O2/O3 se produce scăderea durerii, chiar dacă nu are efect pe termen lung, în cefaleea musculotensivă, tendinite, atropatii, nevralgie trigeminală de origine periferică (inflamarea AMT, trismus consecutiv chirurgiei dentare) o reducere netă a edemului şi durerii în poliartrita reumatoidă, în erizipel, în paniculopatia edemato-fibrosclerotică şi posttraumatică. Prin efectuarea a mai multe şedinţe, obţinem succese remarcabile cu efect durabil în rahialgii şi repararea leziunilor nervoase periferice. După autohemotransfuzie mare s-au observat ameliorări clinice remarcabile cu reducerea sau întreruperea tratamentului cortizonic sau cu antiinflamatorii nesteroidiene la pacienţii afectaţi de poliartrită reumatoidă33; vindecarea clinică a infecţiilor herpetice recurente într-un cadru clinic sever; o îmbunătăţire netă în patologia astmului, care permite reducerea sau suprimarea terapiei, chiar la subiecţi care se tratau de ani de zile.

Într-o lucrare despre efectul imunomodulator al ozonului publicată în 2001 s-au observat variaţii ale subpopulaţiilor limfocitare la 38 de pacienţi cu diverse patologii. De un interes particular sunt datele relative a 13 pacienţi afectaţi de patologii autoimune (10 subiecţi cu scleroză multiplă şi 3 cu poliartrită reumatoidă) care au fost supuşi periodic pentru 6 ani la autohemotransfuzie mare. La aceşti pacienţi a reieşit că limfocitele T helper/inducer (subpopulaţii CD4+) indice al imunocompetenţei, sunt stabile în timp şi cele T activate (subpopulaţii CD3+ HLA-DR+) nu au crescut.

Concentraţii (x10ˆ9/L) medii ale subpopulaţiilor limfocitare şi raportul CD4+/CD8+ înainte şi după tratamentul cu oxigenozon

Subpopulaţii limfocitare

Înainte

După

P

CD3+ (limfocite T)

1,477

1,570

0,270

CD3+ CD4+ (T helper/inducer)

0,994

1,103

0,078

CD3+ CD8+ (T supresor/citotoxic)

0,474

0,438

0,442

CD19+ (limfocite NK)

0,255

0,227

0,302

CD3+ HLA DR+ (limfocite T activate)

0,029

0,029

1

CD4+/CD8+

2,371

2,821

0,045

Testul T al lui Student evidenţiază creşterea semnificativă a raportului CD4+/CD8+ şi stabilitatea subpopulaţiei limfocitare CD3+ HLA DR+, indice al activităţii imune.

Ohtsuka în 2006 a evidenţiat faptul că ozonul creşte raportul CD4+/CD8+ deoarece stimulează activitatea limfocitelor T; în plus determină producţia de citokine cu reducerea imediată a CD14+ care sunt deja scăzute în patologiile autoimune pentru că sunt recrutate de citokinele din periferie (57).

Astfel de succese terapeutice ale ozonoterapiei şi efectele secundare absente (28-30), care apar adesea în terapiile farmacologice, asociate etiologiei autoimune, simptomatologia spastică şi dureroasă, prezenţa asteniei şi limfedemului, ne-au determinat să încercăm aplicarea ozonoterapiei la pacienţii afectaţi de scleroză multiplă (SM) cu informarea anterioară a pacientului.

În ceea ce priveşte cazuistica noastră din 1996 şi până astăzi am putut constata următoarele:

- reducerea durerii consecutive spasticităţii şi/sau alterărilor posturale

- îmbunătăţirea ritmului somn-veghe

- îmbunătăţirea funcţionării microcirculaţiei venoase limfatice, compromisă de alterări ale reglării neurovegetative şi posturale

- îmbunătăţirea funcţiilor neurovegetative şi sfincteriene

- observarea evoluţiei şi timpilor de remisiune a simptomelor legate de gravitatea din leziunile inflamatorii ale parenchimului cerebral şi medular

- încetinirea progresiei boli

- îmbunătăţirea kinestezicii

- remisiunea rapidă a puseelor, dacă se tratează până în 72 de ore de la apariţie.

De subliniat faptul că rezultatele cele mai evidente au fost obţinute la pacienţii afectaţi de scleroză multiplă remintent-intermitentă, în timp ce rezultate slabe au fost obţinute în forma lent progresivă. Această îmbunătăţire se manifestă clinic printr-o recuperare mai mult sau mai puţin evidentă în raport cu gravitatea adică dacă leziunea inflamatorie este încă circumscrisă în substanţa albă sau interesează deja substanţa cenuşie şi cronicitatea a fost deja atinsă.

Costuri

Pe lângă alte motive ştiinţifice consecutive experimentelor expuse anterior, am propus terapia cu ozon în tratamentul sclerozei multiple şi în bolile autoimune chiar şi structurilor publice, pentru că există motivele unei sustenibilităţi economice, mai ales în cazul guvernelor occidentale care se confruntă cu tratamente tot mai scumpe şi cu un număr din ce în ce mai mare de bolnavi afectaţi de aceste patologii.

Medicamentele folosite în mod curent pentru scleroza multiplă sunt copaxone, Avonex şi Natalizumab, în mod cert eficiente în această boală, dar cu efecte colaterale31 şi cu un cost foarte mare (după cum a demonstrat o analiză de costuri din Prontuario Farmaceutico şi Bollettino d’informazioni sui farmaci, n.2 2007). Un pacient tratat cu Copanex costă aproximativ 16.308 Euro/an, în timp ce cu Avonex costă circa 44.568 euro/an şi cu Natalizumab 32.171 euro/an. La aceste cifre trebuie adăugat şi costul medicamentelor care trebuie luate pentru combaterea efectele secundare ale medicamentele şi costurile serviciilor sanitare.

Un pacient tratat cu ozon, în schimb, ar putea beneficia de un cost anual total de 3.000 euro pentru primul an şi de 800 euro în anii urmatori pentru terapia de întreţinere, în absenţa unor efecte secundare semnificative şi cu posibilitatea de reducere semnificativă sau de eliminare completă a altor medicamente specifice bolii.

Materiale şi metode

Material necesar: generator de ozon (oxigen furnizat de spectrofotometru şi manometru) transfuzoare şi perfuzoare pentru transfuzii, ac pentru prelevare 17 G, seringi de 60 ml, cântar cu marjă între 5-500 g.

Modalitate de tratament: un ciclu de 20 autohemotransfuzii mari de 2 ori pe săptămână, cu un dozaj progresiv crescut care să ajungă la doza maximă de reinfuzie de 240 ml sânge prelevat şi reintrodus şi o concentraţie de 55 μg de ozon, şi eventuale terapii periodice la fiecare 2-3 luni în cazul apariţiei puseelor, în funcţie de stadiul bolii.

Ozonoterapia, din cauza instabilităţii moleculei impune necesitatea efectuării tratamentelor într-un centru specializat şi nu la domiciliu.

Concluzii

Ozonoterapia, chiar dacă nu rezolvă orice patologie de bază, poate fi considerată ca terapie validă, chiar în scleroza multiplă unde poate aduce o îmbunătăţire semnificativă a calităţii vieţii cu un cost scăzut şi fără efecte secundare. În plus, reprezintă o alternativă concretă terapeutică la acei pacienţi care nu pot fi supuşi tratamentelor farmacologice tradiţionale.